weird shapes of nature

Solidaritate

Astazi a avut loc ultima dezbatere ‘Trafic. Urban. Antropologii” a acestui sezon, eveniment in care a fost prezentat filmul (studiul as zice eu) “Republica Liviu Rebreanu nr. 3″. Va invit sa urmariti timp de 2 minute filmul de mai jos.

Povestea de mai sus este un caz real in care oamenii si-au unit fortele si au avut curaj sa spuna NU. (De ce nu suntem cu totii precum locatarii zonei prezentate mai sus?!)

Nu suntem de acord sa ne fie trantite blocuri si malluri in dreptul ferestrei, nu suntem de acord sa ramanem saraciti pana si de spatiul verde. Bun, si ce facem cand autoritatile nu tin cont de drepturile noastre ca locuitori?! Ma intreb de ce nu toate asociatiile se sesizeaza cand lucrari de “dezvoltare urbana” le afecteaza dreptul la mediu, dreptul la peisaj, dreptul la spatiu verde.

Spatiile verzi dintre blocuri sunt publice, nu ar trebui sa poata fi revendicate, insa sunt.

Parcurile sunt publice, nu ar trebui sa fie revendicate, insa sunt.

Dreptul la mediu este al oamenilor, insa este incalcat de catre autoritati, si multora dintre locuitori le este inca teama sa lupte pentru ceea ce li se cuvine.

Specialistii autoritatilor locale semneaza cu usurinta pentru defrisarea spatiilor verzi in favoarea “rechinilor imobiliari” (dupa cum ii numeste EcoCivica) , fapt care pe mine ma face sa ma indoiesc de profesionalismul “specialistilor”.

Sunt multe cazuri in care oamenilor le sunt incalcate drepturile, culminand cu dreptul la mediu. Stiu ca multi oameni sunt constienti de acest lucru, dar cati vor sa faca intr-adevar ceva pentru a-si apara drepturile de cetateni?

Nu stiu ce studii au “specialistii” ce fac parte din circuitul “revendicare,defrisare,construire”, insa stiu ca peisagist nu exista ca profesie in Romania, iar peisagistul ocupa unul dintre rolurile importante in dezvoltarea urbana (cel putin in celelalte tari europene).

Suntem inconjurati

Am observat in ultimele luni noul trend urban al ingradirii pastilelor verzi din sptiul public. Tot incercam sa inteleg argumentul montarii unor astfel de garduri si nu am gasit raspuns din punct de vedere functional si nici estetic.

Astazi am fost in scuarul de langa podul Grant initial sa fac fotografii si m-am gandit  sa intreb oamenii ce cred ei despre aceste garduri. Primul grup cu care am stat de vorba (batrane cu varsta de peste 65 de ani), dupa ce a inteles ca nu sunt de la nici un partid, mi-a spus ca gardurile au fost puse pentru a spala primarul banii publici. Din punctul de vedere al batranelor, gardurile au parti pozitive precum faptul ca ii impiedica pe oameni sa calce iarba (?!) si impiedica masinile sa intre in scuar. Pentru ele montarea gardurilor reprezinta o intentie de a face ceva pentru oameni.

Citez: “Eh, macar au facut ceva, nu arata ele cine-stie-ce dar macar au facut ceva in parcul asta.”

Daca de la batrane nu am reusit sa rup un raspuns concret asupra modului in care influenteaza prezenta gardurilor peisajul, cel de-al doilea grup, format din tineri cu varste intre 20-25 de ani, mi-a detaliat parerea despre aceste garduri.

Fara a avea un rol functional gardurile sunt o imbunatarile a esteticii spatiilor verzi din oras. Cele din scuarul vizitat sunt considerate de catre tineri “hi-tech”, insa acestia considera ca s-ar fi potrivit mai bine un design mai “ondulat” (observatie raportata la stilul peisager in care este amenajat scuarul). Partea negativa reprezentata de prezenta acestor garduri este blocajul vizual.

Citez: “Imi plac bancile, sunt moderne. Garduile nu imi plac, eu vin in parc sa vad peisaj de parc si nu vad nimic, pentru ca gardul e mare, e alb, pus asa aproape de alee imi atrage atentia si nu mai sunt atent la ce este in spatele lui.”

Din cate stiu eu, oamenii au dreptul de a calca iarba din spatiile publice, insa montarea unor garduri inalte limiteaza acest drept si produce un efect de paravan asupra spatiilor verzi. In plus, in cazurile in care exista deja gard viu, ma intreb care este argumentul pentru care a fost dublat de aceste noi garduri.

Un exemplu al “trendului” acestor garduri, este si sectorul 4 al capitalei, al carui ADP a realizat amenajari peisagere (in fata blocurilor din lungul bulevardelor) prin plantarea de tuia si, bineinteles, ingradirea pastilelor verzi cu gardurile despre care vorbeam mai sus. Surprinzator este faptul ca planurile amenajarilor s-au facut dupa amenajarea propriu-zisa, prin masurarea si cartarea distantelor de plantare si a lungimii gardurilor.

Din punctul meu de vedere, aceste interventii in spatiu public nu fac decat sa aduca un accent de limitare si dirijare a privirii pentru pietoni sau pentru vizitatorii unui parc/scuar. Dincolo de lipsa functionalitatii, designul nu este unul care poate fi folosit in masa, in orice imprejurare. Daca s-a dorit cu ardoare impanzirea orasului cu garduri, ma intreb de ce nu au fost alese garduri cu o inaltime mai mica (precum gardurile vechi folosite pentru ingradirea pastilelor verzi din fata blocurilor), garduri care sa nu atraga atentia asa cum fac cele prezente si..de ce era nevoie de garduri pana la urma?

Inca mai caut o explicatie, un argument, un motiv intemeiat pentru care orasele au inceput sa fie ingradite de astfel de garduri.