Green design will save the world

I am Green. Sustenabil. Eco. Green e un nume la moda, insa putini din cei care il rostesc fac ceva cu adevarat. Suntem eco. Pentru ca normativele europene ne spun ca trebuie sa fim eco, pentru ca da bine sa fim eco. Dar cati dintre noi sunt insa constienti de necesitatea unui comportament sustenabil? Indiferent de profilul de activitate, sustenabilitatea este o notiune din ce in ce mai vizata in ultimul timp.

A fi sustenabil pentru ca se cere sa ai un astfel de comportament nu este deajuns. Constientizarea este primul pas al unui traseu catre mai bine. Apoi vine cercetarea: cum imi pot forma eu propriul comportament sustenabil? Apoi vin  faptele.

Arhitectura verde urmeaza un curs favorabil: se urmareste reducerea amprentei de carbon a noilor constructii, se folosesc materiale locale, se minimizeaza cantitatea de deseuri rezultate din contructie si utilizare, se implementeaza tehnici pentru energie “verde”. Acestea bineinteles, acolo unde cultura, societatea si puterea incurajaza o astfel de dezvoltare. Insa in acest avant al sustenabilitatii se pierd din vedere cateva aspecte printre care cel estetic si cel de impact asupra imprejurimilor.

Aspectul estetic este explicat in filmuletul de mai sus, in care este prezentata importanta estetici in ceea ce priveste constructiile durabile, asta daca nu ne-am obisnuit deja cu demolarie cladirilor considerate astazi “urate”. Impactul unei dezvoltari verzi trebuie sa ia in considerare nu doar scenariile pe termen mediu si lung, dar si studiu de peisaj (a se vedea peisajul in care este incadrata noua arena din centrul Clujului), impact asupra perceptiei locuitorilor/utilizatorilor (a se vedea confortul rezultat in aparamentele din blocurile invecinate podului hobanat bucurestean)  si asupra mediului (a se vedea cazul captarii raurilor de munte in favoarea producerii de energie verde).

Initiativele verzi sunt binevenite in toate domeniile tehnice, insa trebuie sa fie concepute, dezvoltate si implementate intr-un context care sa respecte istoria, oamenii si mediul inconjurator.

Eco Art

Evolutie, inovatie, grija pentru mediu sau doar trend, “arta eco” a produs cateva obiecte remarcabile. “Eco-minded artists” sunt activisti ce au realizat obiecte de arta fie cu mesaje sociale sau de mediu, fie folosind materiale “eco”.

Dalton Ghetti este un sculptor brazilian ce a realizat o serie de sculpturi in mina creioanelor pe care nu le mai folosea. Pentru a realiza sculpturile, el a folosit o lama de ras, un cutit de sculptat si un ac.

 

“Book Cell” este o cladire realizata in intregime din carti, expusa la Centrul de Arta Moderna din Lisabona. Opera ii apartine artistului Matej Kren, sculptor de origine slovaca, ale carui opere sunt compuse din materiale neconventionale si exprima accente sau semnale asupra problemelor contemporane.

 

 

 

 

 

 

 

 

Book Cell abordeaza o tema clasica in arta – partea si intregul, iar modul de exprimare al acesteia prin carti care se sprijina unele pe altele pentru a forma un intreg este usor de inteles si de impact. Cartile folosite urmaresc diversitatea ca forma, culoare si valoare semificand arhitectura (ca fiind copusa din cunoastere, istorie, cercetare si tendinta) si oamenii (solidaritatea necesara mentinerii “intregului”).

 

Desi “art and ecology” este un domeniu de studiu, fiecare artist trebuie sa ia in considerare ecologia si mediul inconjurator, si in ce fel acestea influenteaza munca sa, fie ca este o sculptura, o instalatie, o cladire sau o gradina.

 

 

Surse info si foto: Inhabitat.com , Matej Kren official website

intr-un frumos tarziu de septembrie…

In acest frumos tarziu de septembrie am avut ocazia sa iau parte la Santierul de Solidaritate organizat de Ateliere fara Frontiere in localitatea 2 Mai, unde pe langa satisfactia lucrului in echipa cu oameni foarte diferiti am avut parte de valurile lui sptembrie si am fost cucerita de culorile pe care peisajul le are de oferit in aceasta peroada (si la mare).

Ateliere Fara Frontiere este o asociatie non profit a carei misiune este integrarea socioprofesionala a persoanelor in dificultate printr-un atelier care le propune o activitate economica si solidara : reciclarea si reconditionarea calculatoarelor colectate de la companii si institutii responsabile.

Santiere de solidaritate sunt organizate in fiecare an si au ca obiective:

• facilitarea implicarii civice active a tinerilor defavorizati ;
• favorizarea incluziunii sociale si profesionale a persoanelor in dificultate, punand in valoare implicarea lor si acest lucru reprezinta un accelerator in parcursul lor socio-profesional ;
• sensibilizarea opiniei publice si responsabilizarea beneficiarilor in ceea ce priveste lupta impotriva marginalizarii, implicarea civica, solidaritatea internationala, lupta impotriva risipei si protectia mediului.

In cadrul santierului m-am ocupat de partea de gradina a Taberei de Copii 2 Mai. As vrea sa pun accentul pe experienta de lucru cu oamenii din cadrul acestui proiect, si este necesar sa marturisesc faptul ca mi-a facut placere sa petrec timpul in prezenta acestor oameni deosebiti: sunt cele mai potrivite exemple ale curajului de a o lua de la capat. Sunt acei oameni care sunt constienti de situatia lor si vor sa faca ceva sa o indrepte. Sunt acei oameni care au trecut prin greutati si au gasit puterea de a munci, de a zambi si de a se bucura de fiecare moment.

A lucra cu oameni maturi, dar in dificultate, este poate cea mai dificila sarcina, insa eu am avut parte numai de partea pozitiva a unei astfel de experiente: am cunoscut echipa si am facut treaba buna, pentru care toti cei care au participat merita felicitati.

.

Pentru a face o super gradina iti trebuie super idei, iar datorita acestei experiente am realizat faptul ca super ideile nu valoreaza nimic fara o super echipa cu care sa pui pe teren ceea ce ai pe hartie. Buna intelegere si motivatia sunt elementele cheie in succesul implementarii unui proiect, respectand deadlineul si facand munca de calitate.

Gradina spitalului de ortopedie din Eforie Sud

Eforie Sud-  o statiune despre care pana acum credeam ca este pentru familisti, o statiune in care nu se mai investeste si in care nu este nimic de vazut. Avut ocazia sa ajung in Eforie Sud de cateva ori in ultimul timp, si am descoperit ca parerea mea era fondata pe ceea ce vedeam la tv si pe franturi de discutii.

Am gasit in Eforie Sud case foarte frumoase, si vechi. Am aflat astfel ca orasul dateaza inca din anul 1899 si mult timp a purtat numele “Carmen Sylva”, dupa pseudonimul de poeta al reginei Elisabeta.

Am fost placut surprinsa de cantitatea de vegetatie din oras: sunt nelipsite aliniamentele stradale, parcul este bine intretinut iar locuitorii isi ingrijesc gradinile. Multe dintre frumoasele case din oras insa, acum sunt lasate in paragina, ca si unele hoteluri a caror perioada de glorie s-a sfarsit treptat in ultimii 10 ani.

Gradina spitalului de ortopedie din Eforie Sud a fost lasata si ea in voia sortii, nemaifiind ingrijita de multi ani. Motivul principal este lipsa fondurilor pentru a plati oameni care sa ingrijasca aceasta gradina, tinand cont de faptul ca masoara 10 ha.

Vineri, 10 septembrie a avut loc o sesiune de lucru in forta pentru igienizarea si amenajarea acestei gradini, cu ajutorul a 300 de angajati ai companiei GlaxoSmithKline, sub indrumarea a 10 voluntari ViitoPlus. Am strans 20 de saci de sticle din plastic si aluminiu pentru reciclare plus alti multi saci de gunoaie din curtea spitalului de ortopedie din Eforie Sud unde se trateaza si recupereaza 6000 de pacienti pe an.

Amenajarea spatiului verde a presupus actiuni care au fost posibile in doar o zi de lucru, am taiat si strans vegetatia uscata, “am tuns si pieptanat iedera si i-am facut breton langa bordura”, am plantat trandafiri si am vazut cat de important este ca spatiul verde sa fie ingrijit.

Actiunea a fost completata de instalarea de mobilier urban: banci, cosuri de gunoi si cismele noi noute pentru pacientii spitalului, care le-au utilizat imediat dupa instalare, semna ca actiunea a fost apreciata.

Din pacate cazuri precum gradina spitalului de ortopedie din Eforie Sud sunt foarte multe, iar interesul pentru intretinerea spatiilor verzi scade odata cu fondurile primite de la stat. Am dovedit intr-o singura zi ca daca fiecare dintre noi face ceva pentru o cauza, efectele vizibile nu intarzie sa apara. Am dovedit ca putem aduce o schimbare fara sa fim obligati sa o facem- ci pentru ca asa simtim. Am dovedit ca banii sunt mai putin importanti decat spiritul si ca noua ne pasa de mediul in care traim.

Solidaritate

Astazi a avut loc ultima dezbatere ‘Trafic. Urban. Antropologii” a acestui sezon, eveniment in care a fost prezentat filmul (studiul as zice eu) “Republica Liviu Rebreanu nr. 3″. Va invit sa urmariti timp de 2 minute filmul de mai jos.

Povestea de mai sus este un caz real in care oamenii si-au unit fortele si au avut curaj sa spuna NU. (De ce nu suntem cu totii precum locatarii zonei prezentate mai sus?!)

Nu suntem de acord sa ne fie trantite blocuri si malluri in dreptul ferestrei, nu suntem de acord sa ramanem saraciti pana si de spatiul verde. Bun, si ce facem cand autoritatile nu tin cont de drepturile noastre ca locuitori?! Ma intreb de ce nu toate asociatiile se sesizeaza cand lucrari de “dezvoltare urbana” le afecteaza dreptul la mediu, dreptul la peisaj, dreptul la spatiu verde.

Spatiile verzi dintre blocuri sunt publice, nu ar trebui sa poata fi revendicate, insa sunt.

Parcurile sunt publice, nu ar trebui sa fie revendicate, insa sunt.

Dreptul la mediu este al oamenilor, insa este incalcat de catre autoritati, si multora dintre locuitori le este inca teama sa lupte pentru ceea ce li se cuvine.

Specialistii autoritatilor locale semneaza cu usurinta pentru defrisarea spatiilor verzi in favoarea “rechinilor imobiliari” (dupa cum ii numeste EcoCivica) , fapt care pe mine ma face sa ma indoiesc de profesionalismul “specialistilor”.

Sunt multe cazuri in care oamenilor le sunt incalcate drepturile, culminand cu dreptul la mediu. Stiu ca multi oameni sunt constienti de acest lucru, dar cati vor sa faca intr-adevar ceva pentru a-si apara drepturile de cetateni?

Nu stiu ce studii au “specialistii” ce fac parte din circuitul “revendicare,defrisare,construire”, insa stiu ca peisagist nu exista ca profesie in Romania, iar peisagistul ocupa unul dintre rolurile importante in dezvoltarea urbana (cel putin in celelalte tari europene).

Toata lumea planteaza

Inca suntem in toiul maniei plantarilor de primavara. Toata lumea protejaza mediul participand activ la plantarile ogranizate de diferite asociatii de mediu. Nimic mai incantator vazand ponderea oamenilor care isi doresc sa puna mana la treaba si sa isi aduca aportul “inverzirii” meleagurilor. Multumirea este cu atat mai mare cu cat padurea sa prinde intr-adevar radacini.

Terenul pe care se face o plantare “in masa” este ales dintre pamanturile aride, improprii agriculturii. Speciile alese sunt indigene iar plantarea lor se face sub indrumarea coordonatorilor.

Ceea ce este poate cel mai important este asigurarea unei ingrijiri dupa plantare: prasila, taieri, completari. Stiu exemple pozitive in ceea ce priveste o buna organizare si intretinere a plantarilor, insa oare toti cei care merg la plantari sunt constienti de nevoile pe care le are un arbore pentru a creste mare?

Recomand filmul The Man Who Planted Trees (animatie, Frédéric Back, 1987)

Design cu obiecte reciclate

Sunt obiecte pe care nu le mai folosim si le aruncam fara a ne gandi la o a doua varianta: sa le dam o intrebuintare.

Sunt cazuri in care aceste obiecte au fost frumos asezate in amenajari exterioare si interioare. Desi necesita timp pentru manopera si spatiu pentru amplasare, rezultatele vor fi remarcate si aprecierile nu vor intarzia sa apara.

Un bun exemplu este Brigitte Cartier, printre ale carei lucrari se gasesc corpuri de iluminat din recipiente de plastic si pelerine de ploaie din pungi de plastic. In 2008 s-a ocupat de amenajarea spatiului interior al fostei gropi de gunoi Hiria, langa Tel Aviv, unde a utilizat materiale plastic, lemn, textile, metal si carton.

 

Amenajarea are ca scop educarea grupurilor de elevi cu privirea la poluare si la riscurile gestionarii nepotrivite a gunoiului. Hiria s-a transformat dintr-o groapa de gunoi intr-un adevarat parc, care evidentiaza trecutul zonei prin intermediul amenajarii si designului, folosind materiale pe care in mod normal le aruncam la gunoi.

Precum  Brigitte Cartier, oricine poate gasi modalitati inovatoare de a a utiliza obiectele pe care in mod normal le-am arunca la gunoi. Resurse materiale sunt destule, (potrivit unei declaratii din 2008 a ministrului mediului Attila Korodi, un roman genereaza 5 kg de deseuri pe sampamana).

De la ghivece pentru flori din sticla sau din carti, pana la decoratiuni de petrecere, putem noi insine sa realizam design cu obiecte recilate.

Alte exemple remarcabile am gasit in The Huffington Post: Recycled Architecture citat de HotNews: Arhitectura cu obiecte reciclate.

Delta si Dunarea

 

Dealungul timpului Delta Dunarii a trecut prin numeroase perioade de la salbaticie la industializare pana la lupta pentru supravietiure. De mult imi doresc sa ajung in Delta. Ascult cu drag povestiri, privesc cu drag si cu uimire folografii din Delta, insa pare atat de departe..

Dupa declinul suferit, programul de dezvoltare durabila a ariilor protejate contureaza in Delta Dunarii o strategie pentru promovarea turismului (intentii).  Partea buna e ca nu avem infrastructura, caci avand in spate tragicul exeplu de la Vama Veche, criza si turismul dezvoltare durabila nu pot naste.

Mai in amonte, in Parcul Naţional Lunca Dunarii din Austria, obiectivul principal al dezvoltarii durabile este restaurarea si conservarea ecosistemelor, iar pana in momentul de fata s-a facut inventarierea ecosistemelor, a speciilor, si au fost lansate programele de protectie ale acestora, urmarindu-se in viitor completarea dezvoltarii prin turism educativ.

Exemple de gestionare a ariilor protejate sunt multe,  cea mai grea parte este insa atingerea unui nivel de constientizate a omului care viziteaza, a omului care munceste si a omului care  gandeste  dezvoltarea unei asemenea zone.

Iarna si minunatiile ei

Multa lume a auzit de hoteluri de gheata, de baruri din gheata, statui din gheata, etc.. Iarna ne da ocazia de a ne pune creativitatea la contrubutie si de a nascoci printre cele mai uimitoare instalatii efemere (caci sculpturile in gheata sunt pana la urma instalatii efemere).

Tot aud vorbindu-se in jurul meu de frumoasele sculpturi de la Sapporo, unde artistii au creat intr-adevar scutpturi uimitoare lucrate la o scara impresionanta.

Cu toata admiratia fata de sculptorii laudati in toata lumea, mi-am intors privirea catre zapada noastra. Insasi natura (iarna asta grea) realizeaza sculpturi in gheata ale caror detalii sunt greu de reprodus de mana umana.

Dincolo de stirile ce ne bombardeaza urechile, meritam cate un ragaz pentru a privi mai aproape ceea ce ne inconjoara, pentru a respira un minut fara sa fim prinsi in ritmul rutinei.

Salvati spatiile verzi

Incepem un nou an cu aceasi teama de saracire a oraselor de aer. In continuare avem nevoie de spatii verzi mai numeroase si mai de calitate. Daca as avea o firma de constructii as reusi probabil sa ridic un turnulet in spatiul pubilc, dar ca peisagist de ce sunt atatea piedici pentru a amenaja un spatiu verde?

Campania Salvati spatiile verzi este initiata de EcoAssist si are rolul de a informa oamenii asupra necesitatii spatiilor verzi si asupra necesitatii aplicarii unor legi referitoare la calitatea mediului urban.