Gradina spitalului de ortopedie din Eforie Sud

Eforie Sud-  o statiune despre care pana acum credeam ca este pentru familisti, o statiune in care nu se mai investeste si in care nu este nimic de vazut. Avut ocazia sa ajung in Eforie Sud de cateva ori in ultimul timp, si am descoperit ca parerea mea era fondata pe ceea ce vedeam la tv si pe franturi de discutii.

Am gasit in Eforie Sud case foarte frumoase, si vechi. Am aflat astfel ca orasul dateaza inca din anul 1899 si mult timp a purtat numele “Carmen Sylva”, dupa pseudonimul de poeta al reginei Elisabeta.

Am fost placut surprinsa de cantitatea de vegetatie din oras: sunt nelipsite aliniamentele stradale, parcul este bine intretinut iar locuitorii isi ingrijesc gradinile. Multe dintre frumoasele case din oras insa, acum sunt lasate in paragina, ca si unele hoteluri a caror perioada de glorie s-a sfarsit treptat in ultimii 10 ani.

Gradina spitalului de ortopedie din Eforie Sud a fost lasata si ea in voia sortii, nemaifiind ingrijita de multi ani. Motivul principal este lipsa fondurilor pentru a plati oameni care sa ingrijasca aceasta gradina, tinand cont de faptul ca masoara 10 ha.

Vineri, 10 septembrie a avut loc o sesiune de lucru in forta pentru igienizarea si amenajarea acestei gradini, cu ajutorul a 300 de angajati ai companiei GlaxoSmithKline, sub indrumarea a 10 voluntari ViitoPlus. Am strans 20 de saci de sticle din plastic si aluminiu pentru reciclare plus alti multi saci de gunoaie din curtea spitalului de ortopedie din Eforie Sud unde se trateaza si recupereaza 6000 de pacienti pe an.

Amenajarea spatiului verde a presupus actiuni care au fost posibile in doar o zi de lucru, am taiat si strans vegetatia uscata, “am tuns si pieptanat iedera si i-am facut breton langa bordura”, am plantat trandafiri si am vazut cat de important este ca spatiul verde sa fie ingrijit.

Actiunea a fost completata de instalarea de mobilier urban: banci, cosuri de gunoi si cismele noi noute pentru pacientii spitalului, care le-au utilizat imediat dupa instalare, semna ca actiunea a fost apreciata.

Din pacate cazuri precum gradina spitalului de ortopedie din Eforie Sud sunt foarte multe, iar interesul pentru intretinerea spatiilor verzi scade odata cu fondurile primite de la stat. Am dovedit intr-o singura zi ca daca fiecare dintre noi face ceva pentru o cauza, efectele vizibile nu intarzie sa apara. Am dovedit ca putem aduce o schimbare fara sa fim obligati sa o facem- ci pentru ca asa simtim. Am dovedit ca banii sunt mai putin importanti decat spiritul si ca noua ne pasa de mediul in care traim.

weird shapes of nature

Primavara simturilor

Vazul: Forma si culoarea arborilor prind viata primavara. Ne incanta privirea florile unor arbori fructiferi precum meri, peri,corcodusi, dar si arbori de talie mai mare: castani, salcam.

Auzul: fosnetul frunzelor au un efect miraculos, in special dimineata, cand adie vantul

Mirosul: Mirosul de liliac si cel de salcam sunt predominante pe strada in acesta perioada, vor infori in curand si teii, asa ca vom fi rasfatati cu miros de flori in continuare.

Tactil: Desi mai putin abordat, simtul tactil este unul dintre cele care ne ajuta sa ne bucuram de atingerea scoartei de copac, atingerea frunzelor, a ierbii de primavara.. nu vreau sa sune powerhippy, mie imi place sa ating petelele florilor si frunzele din gardul viu.

Gustul: primavara este momentul in care ar fi bine sa lasam de o parte mancarurile grase, si sa ne concentram pe fructe si ceaiuri (detalii la cel mai apropiat nutritionist)

O buna amenajare peisagera trebuie sa ia in considerare toate simturile prin intermediul careia o persoana se poate bucura de primavara.

Structuri urbane: platforma industriala Pipera

Am facut astazi o mica escapada intr-un spatiu in care liberatetea este departe de adevar.

Platforma industriala Pipera.

Desigur google-ind acest nume gasim o gramada se articole care mai de care mai condimentate si fotografii artistice, insa platforma industriala Pipera este departe de ceea ce inseamna estetic si artistic in contemporanul actual.

Platforma reprezinta implemetarea uneia dintre fanteziile epocii industrialismului ceausist, care astazi se propaga ca “taramul fantastic al corporatiilor”. Trustul  Ringier si Wella, JTI, Kraft, Orange, HP sunt doar cateva sedii care isi au adresa in aceasta zona.

Printre primele panouri publicitare in care vedeam cladiri de birouri in Pipera, ilustrau un taram fantastic, cu zgarie nori de sticla despartiti de mari spatii verzi. Si mult timp am trait cu impresia ca platforma industriala e foarte bine pusa la punct din punct de vedere functional si estetic (asa sustineau panourile publicitare si omul le crede, pentru ca primeste ce i se serveste). Astazi am reusit sa capturez cateva imagini “martor” ale realitaii.

Platforma industriala Pipera nu exista. Nu are suflet si nici caldura. Am gasit oameni “robotei” care merg precum masinutele teleghidate..miscarea si trecerea timpului este sustrasa din rapiditatea cu care se inalta cate o cladire intr-un spatiu in care doar ce a fost demolata o alta.

Aceasta zona este exemplul clar de gandire individuala si a lipsei analizei urbane, functionalitatii si perspectivei. Clasicul arhitecturii roamanesti contemporane se defineste aici prin “fac casa, vad eu unde o pun”. Tocmai de aceea in Pipera gasim un amalgam de structuri si elemente, ba contrastante, ba paralele, care fac din aceasta zona una dintre cele mai debusolate spatii la nivel estetic.

Daca ati vazut “The Dictator” de Charlie Chaplin stiti probabil expresia “You think too much and feel too little” – Asta se intampla , si nu doar “clasei muncitoare” care se conformeaza si suporta, ci si urbanistilor, arhitectilor si toti cei care gandesc fiecare proiect fara legatura cu spatiul, fara cea mai mica intentie de analiza asupra necesitatilor consumatorului.

Si cine este pana la urma consumatorul?

Omul care in fiecare zi, dimineata, coboara din metrou la statia Pipera, si iesind la suprafata inspira aerul cu aroma de tutun proaspat, se indreapta catre firma, fiind convins ca si astazi va sta peste program.

a venit, a venit iarna

Dincolo de “m-am saturat de zapada”, “nu mai vreau frig”, si “vreau sa vina vara” sunt sigura ca fiecare dintre noi a simtit, macar un moment, ca se bucura precum un copil de fulgii ce nea si de zapada asternuta. Mie in continuare imi place iarna, pentru ca e luna ianuarie, pentru ca e firesc sa ninga iarna si pentru ca anul acesta mi-am amintit de iernile cu zapada multa, cand mergeam la sanius, faceam oameni de zapada si ingerasi. Nu cred ca este cineva care sa nu se fii jucat in zapada macar o data in viata. E inca iarna, ar trebui sa ne bucuram de prezenta zapezii, macar pentru peisajul pe care iarna il ofera.

Micul univers al omului din lemn

Poster – Parcul Tage Kellerman Paris

Varianta de prezentare a parcului Tage Kellerman din Paris, proiectat de peisagistul Michel Corajoud.

Orasul meu de buzunar

“Orasul meu de buzunar” este o analiza individuala a zonei cartierelor Drumul Taberei si Militari din Bucuresti, in care am transpus perceptia mea asupra spatiului.

Am parcurs o serie de stari si de scene pe care le-am identificat si trait in acest spatiu, astfel incat sa transpun in imagini cartierele, oamenii si momente dintr-o zi oarecare.

Am inclus senzatia de labirint pe care insiruirile de blocuri o dau, pericole care se intalnesc la tot pasul, dar si momente de viata, ca rutina pentru locuitorii acestor zone.

 

Maidan in buricul orasului

Pe 12, 13, 14 iunie a avut loc editia a patra a evenimentului urban de arhitectura si arte – Street Delivery. Timp de trei zile, strada Arthur Verona a fost inchisa pentru masini si deschisa pentru oameni ( insa au mai fost cazuri in care soferi destul de ambitiosi au intrat pe stada si au parcat, uitand sa isi mai ridice masinile). Toate activitatile culturale desfasurate pe strada sunt un manifest prin care s-a atras atentia asupra orasului ca responsabilitate comuna a celor care il locuiesc si a celor care il administreaza.

La intrarea de langa Patria a fost instalat Maidanul.

Ideea instalatiilor a pornit de la faptul ca suntem consumatori de produse de unica folosinta, consideram orice obiect urat doar pentru ca nu ii gasim o utilitate.

Si am luat doua exemple: maidanul si gunoiul. Acestea sunt adesea asociate, confundate, amestecate si imprimate in mintea oamenilor ca elemente ale uratului.

Am incercat sa aducem maidanul in buricul orasului transplantand plante direct din maidan ( din spatele mallului baneasa pentru cei interesati), pe care le-am scos in oras in cutii colorate. Pentru ca fiecare specie se afla in alta cutie, s-au putut evidentia individual si oamenii au vazut ca intr-adevar pana si maracinii sunt frumosi. Si chiar am fost intrebati daca vindem plantele…

Maidanul este spatiul in care natura isi urmeaza cursul fara a fi controlata de om, prin ecosistemele ce se creaza in acest spatiu.

Un alt punct pe care am incercat sa il atingem a fost constientizarea faptului ca omul este un consumator al produselor de unica folosinta. Cand bei o cutie de suc/bere/ orice, o bei si o arunci, nu? Sau un pai, sau o roata… Aici am adus un indemn catre creativitate. Dintr-un obiect de unica folosinta se pot face atat de multe alte obiecte care nici macar nu au legatura cu destinatia initiala a obiectului respectiv. Au iesit copacei, scaunele, covoras, vaza cu flori, papuci cu arc si alte obiecte care nu doar au atras pubicul in maidanul nostru, dar ne-au ajutat sa transmitem mesajul. Unul dintre obiectele care au avut cel mai mare succes este masinuta. Aceasta a iesit din resturi de dacie, o bucata de placaj, cutii de redbull, si 4 roti de mobila. Oamenii au admirat masina si s-au putut bucura de o plimbare pe strada.

Asadar, orice lucru este frumos- depinde cum il privesti!