Pieton pe Calea Victoriei

Ciudat traseu pentru o promenada -Calea Victoriei asa cum se infatisaza astazi. O plimbare de 30 de minute din Piata Victoriei pana la Cercul Militar este parca o calatorie prin tot orasul: un pic de istorie, un pic de viata urbana, cate un pic din toate problemele Bucurestiului contemporan.

Intentia mea s-a lovit de la primul pas de o temere trecand pe langa strada Buzesti (am ramas cu gust amar dupa plimbarea pe strada Berzei – poze).

Am mers mai departe, urmand trotuarul si facand slalom printre picurii de zapada topita ce se scurgeau de cine stie unde (gigantii de piatra rece par a se inalta la infinit). In doar 3 minute am ajuns la capatul calatoriei mele de “pieton in siguranta”. Am ajuns la intersectia cu Sevastopol, intersectie in care pietonii trebuie sa acorde prioritate masinilor. De aici, la nici 50 de metri, trotuarul isi diminueaza latimea pana la 80 de cm (- stalp de iluminat pe mijlocul trotuarului included), suficient cat sa iti picure in cap toata apa ce se scurge de pe stresini.

Starea de spirit s-a schimbat insa atunci cand am zarit Ciocogelateria, apoi urmarind detaliile pe care arhitectura inca le pastreaza.. pana aproape de Piata Revolutiei unde trotuarul pe care mergeam s-a pierdut pe undeva prin parcare, iar trecerile de pietoni s-au pierdut pe undeva printre sirurile de masini ce asteptau verdele.

Cu un apus ce mai avea putere cat sa atinga un varf din teapa revolutiei , in vuietul masinilor, am incercat sa gasesc binele, frumosul, am incercat trec putin peste bariere timpului si sa apreciez promenada pe “bulivar”. Din pacate frumosul pe care il cautam este atat de punctual si deseori atat de bine ascuns..

Am vrut sa traversez catre Biserica Kretzulescu dar, trecerea de pietoni a fost desfiintata..asadar,inca o limitare. Oamenilor aproape ca le este interzis accesul daca nu sunt intr-un autovehicul personal. Calea Victoriei este un tunel – o legatura functionala ce-i drept, dar care ignora necesitatea esteticii, valoarea istoriei si mai ales pietonul.

In promenada mea am simtit lipsa aerului. Am simtit lipsa vegetatiei, lipsa oamenilor, am simtit lipsa spatiului.

Insa am remarcat autenticitatea unui haos bucurestean contemporan ce invecineaza magazinul Gucci cu un scuter rosu legat cu lant de un stalp de iluminat.

As vrea sa nu ma gandesc la urmarile dezvoltarii orasului astazi, as vrea sa ma gandesc la ce se poate face pentru a da orasul inapoi catre oameni. Aer. Spatiu. Accesibilitate. Siguranta. Confort. Estetica.

Privesc fotografiile noi, pe cele vechi, pe cele noi iarasi – si ma intreb unde sunt oamenii?

Abia se vad.. abia se aud…

Nota: Surse foto Filip Bogdan Mihai

si Primaria Municipiului Bucuresti

Gradina spitalului de ortopedie din Eforie Sud

Eforie Sud-  o statiune despre care pana acum credeam ca este pentru familisti, o statiune in care nu se mai investeste si in care nu este nimic de vazut. Avut ocazia sa ajung in Eforie Sud de cateva ori in ultimul timp, si am descoperit ca parerea mea era fondata pe ceea ce vedeam la tv si pe franturi de discutii.

Am gasit in Eforie Sud case foarte frumoase, si vechi. Am aflat astfel ca orasul dateaza inca din anul 1899 si mult timp a purtat numele “Carmen Sylva”, dupa pseudonimul de poeta al reginei Elisabeta.

Am fost placut surprinsa de cantitatea de vegetatie din oras: sunt nelipsite aliniamentele stradale, parcul este bine intretinut iar locuitorii isi ingrijesc gradinile. Multe dintre frumoasele case din oras insa, acum sunt lasate in paragina, ca si unele hoteluri a caror perioada de glorie s-a sfarsit treptat in ultimii 10 ani.

Gradina spitalului de ortopedie din Eforie Sud a fost lasata si ea in voia sortii, nemaifiind ingrijita de multi ani. Motivul principal este lipsa fondurilor pentru a plati oameni care sa ingrijasca aceasta gradina, tinand cont de faptul ca masoara 10 ha.

Vineri, 10 septembrie a avut loc o sesiune de lucru in forta pentru igienizarea si amenajarea acestei gradini, cu ajutorul a 300 de angajati ai companiei GlaxoSmithKline, sub indrumarea a 10 voluntari ViitoPlus. Am strans 20 de saci de sticle din plastic si aluminiu pentru reciclare plus alti multi saci de gunoaie din curtea spitalului de ortopedie din Eforie Sud unde se trateaza si recupereaza 6000 de pacienti pe an.

Amenajarea spatiului verde a presupus actiuni care au fost posibile in doar o zi de lucru, am taiat si strans vegetatia uscata, “am tuns si pieptanat iedera si i-am facut breton langa bordura”, am plantat trandafiri si am vazut cat de important este ca spatiul verde sa fie ingrijit.

Actiunea a fost completata de instalarea de mobilier urban: banci, cosuri de gunoi si cismele noi noute pentru pacientii spitalului, care le-au utilizat imediat dupa instalare, semna ca actiunea a fost apreciata.

Din pacate cazuri precum gradina spitalului de ortopedie din Eforie Sud sunt foarte multe, iar interesul pentru intretinerea spatiilor verzi scade odata cu fondurile primite de la stat. Am dovedit intr-o singura zi ca daca fiecare dintre noi face ceva pentru o cauza, efectele vizibile nu intarzie sa apara. Am dovedit ca putem aduce o schimbare fara sa fim obligati sa o facem- ci pentru ca asa simtim. Am dovedit ca banii sunt mai putin importanti decat spiritul si ca noua ne pasa de mediul in care traim.

Bulevardul Aviatorilor isi pierde identitatea

Fiecare zona cu valoare istorica ar trebui sa isi pastreze identitatea si sa fie intretinuta cum se cuvine, cu atat mai mult daca este zona declarata ca protejata. Bulevardul Aviatorilor – “bulevard – promenada, care prin rigoarea si unitatea unei interventii reglementate, constituie un exemplu de urbanism specific sfarsitului de secol XIX” este supus astazi unor interventii de modernizare prin care piatra cubica este inlocuita cu asfalt.

Cand am citit prima data acest articol scris de Radu Oltean nu am crezut nici o secunda ca intentia edililor se va materializa. Stiam starea proasta in care se afla bulevardul datorita proastei intretineri, insa nu credeam ca Administratia Strazilor va putea vinde asa usor ideea ca asfaltul e mai ieftin si mai usor de intretinut.

Toate argumentele pe care Alina Roman, directorul Administratiei Strazilor le-a adus pro asfaltare au fost dovedite a fi inselatoare. Totusi, proiectul a inceput si continua pentru a duce la bun sfarsit planul de distrugere a identitatii patrimoniului urban, cu acordul Ministerului Culturii si Patrimoniului National.

In articolul “Capitala, mutilată la suprapreţ” ,  publicat de de Laura Toma in Romania Libera, am gasit explicatiile pentru gogoasa vanduta si inghitita : iarasi ne lovim de o serie de “invarteli” intre primarie si diverse persoane juridice. Pentru acest proiect de modernizare nu au fost facute studii de fezabilitate in vederea refacerii pavajului, aceasta varianta fiind exlusa din start. S-a preferat cheltuirea a 78.174.115 lei din bugetul local, de doua ori mai mult decat ar fi costat refacerea pavajului cu mana de lucru corecta. Bineinteles contractul a fost atribuit prin negociere fara anunt de participare, practic (dupa cum spune si Laura Toma) a fost facut cadou celor 3 firme care au preluat sarcina modernizarii bulevardului.

Citat din Strategia Nationala de Dezvoltare Durabila, referitor la Capitalul antropic:

“Compartimentele de specialitate la nivel judeţean şi municipal sunt slab încadrate cu personal calificat şi nu pot face faţă volumului şi exigenţelor calitative ale activităţilor complexe care se impun pentru păstrarea identităţii culturale naţionale în context european.”

Din lipsa de specialisti s-a luat hotararea mutilarii bulevardului Aviatorilor?

Chiar daca nu ne plac astfel de interventii, jucam rolul de cetatenti cuminiti care practica cu spor ceea ce numim “taci si inghite”. Ne ascundem in spatele unei false dezvoltari urbane care se vrea durabila, desi strigam in stanga si in dreapta cat de eco suntem si cat de mult de pasa de patrimoniu.

Universitatea de Vara Sibiu 2010 si-a premiat absolventii

ATU  –- Asociatia pentru Tranzitie Urbana a organizat in perioada 19-29 iulie cea de-a 10-a editie a Universitatii de Vara Sibiu ale carei obiective sunt schimbul de informatii si experiente in vederea cunoasterii si popularizarii abordarilor durabile cu aplicatie în managementul localitatilor, urbanism si arhitectura si propunerea unor scenarii pentru ameliorarea calitatii locuirii într-o zona dens populata, care sa contribuie la dezvoltarea politicilor urbane locale.

Universitatea de vara este organizata pentru studenti la peisagitica, urbanism, arhitectura, sociologie, s.a., doritori de experienta unor exercitii de aplicare a dezvoltarii durabile in planificarea urbana si in amenajarea spatiilor publice. Anul acesta tema data a fost: “Solutii inteligente de recalificare urbana.  Scenarii de implementare a prevederilor PUG – zona fostei baze hipice, cartierul Vasile Aaron Sibiu“

Asociatia pentru Tranzitie Urbana este o organizatie non-guvernamentala care deruleaza proiecte pe teme legate de dezvoltare urbana durabila prin metode de lucru specifice cercetarii aplicate si proiectelor culturale, dar si serviciilor de consultanta profesionala.

Anul acesta m-am aflat si eu printre absolventii Universitatii de Vara unde am avut parte de o experienta remarcabila, pornind de la oras- Sibiul cu atmosfera sa, pana la experienta de lucru in echipa.

Organizarea a fost mult peste asteptari si sunt cateva nume pe care ar trebui sa le insir, ma rezum insa la o imagine.

In cadrul Universitatii de Vara am luat parte la multe prelegeri, multe dintre ele foarte interesante, iarasi nu dau nume, sunt o parte dintre cei de mai sus. Trebuie sa mentionez insa ca  Space Syntax au sediu (si studii de cercetare) si in Romania – ceea ce ar putea fi util pentru cei interesati de exemple de analiza urbana coerenta.

Proiectul a avut succes si in randul nostru, al participantilor, si la primarie cand am sustinut ideile noastre de dezvoltare durabila la nivelul spatiului public, si chiar mi-au placut plansele de prezentare ale echipelor (echipa 1 inclusiv) Mai mult decat atat, ma bucur ca am cunscut la Sibiu oameni frumosi, destepti si inovativi, fie ei munteni, moldoveni, ardeleni, olteni..

Boiler plate: „Universitatea de vară”, organizata la Sibiu incepand cu anul 2000, a evoluat de la preocupari pentru obiecte punctuale legate de restaurare si reabilitarea centrului istoric al Sibiului, la preocuparea pentru spatiul public al orasului si pentru zonele „problema” ale acestuia. Incepand cu editia din 2009 – „Gandeste viitorul.Gandeste verde. Arhitectura inteligenta – Concepte inovatoare pentru arhitectura viitorului” atentia este indreptata spre gasirea de solutii durabile si din punctul de vedere al resurselor implicate (producere, utilizare, reciclare sau dezafectare), astfel incat sa se creeze un mediu de viata confortabil aflat in relatie de reciprocitate cu mediul natural. (atu.org.ro )

Solidaritate

Astazi a avut loc ultima dezbatere ‘Trafic. Urban. Antropologii” a acestui sezon, eveniment in care a fost prezentat filmul (studiul as zice eu) “Republica Liviu Rebreanu nr. 3″. Va invit sa urmariti timp de 2 minute filmul de mai jos.

Povestea de mai sus este un caz real in care oamenii si-au unit fortele si au avut curaj sa spuna NU. (De ce nu suntem cu totii precum locatarii zonei prezentate mai sus?!)

Nu suntem de acord sa ne fie trantite blocuri si malluri in dreptul ferestrei, nu suntem de acord sa ramanem saraciti pana si de spatiul verde. Bun, si ce facem cand autoritatile nu tin cont de drepturile noastre ca locuitori?! Ma intreb de ce nu toate asociatiile se sesizeaza cand lucrari de “dezvoltare urbana” le afecteaza dreptul la mediu, dreptul la peisaj, dreptul la spatiu verde.

Spatiile verzi dintre blocuri sunt publice, nu ar trebui sa poata fi revendicate, insa sunt.

Parcurile sunt publice, nu ar trebui sa fie revendicate, insa sunt.

Dreptul la mediu este al oamenilor, insa este incalcat de catre autoritati, si multora dintre locuitori le este inca teama sa lupte pentru ceea ce li se cuvine.

Specialistii autoritatilor locale semneaza cu usurinta pentru defrisarea spatiilor verzi in favoarea “rechinilor imobiliari” (dupa cum ii numeste EcoCivica) , fapt care pe mine ma face sa ma indoiesc de profesionalismul “specialistilor”.

Sunt multe cazuri in care oamenilor le sunt incalcate drepturile, culminand cu dreptul la mediu. Stiu ca multi oameni sunt constienti de acest lucru, dar cati vor sa faca intr-adevar ceva pentru a-si apara drepturile de cetateni?

Nu stiu ce studii au “specialistii” ce fac parte din circuitul “revendicare,defrisare,construire”, insa stiu ca peisagist nu exista ca profesie in Romania, iar peisagistul ocupa unul dintre rolurile importante in dezvoltarea urbana (cel putin in celelalte tari europene).

Suntem inconjurati

Am observat in ultimele luni noul trend urban al ingradirii pastilelor verzi din sptiul public. Tot incercam sa inteleg argumentul montarii unor astfel de garduri si nu am gasit raspuns din punct de vedere functional si nici estetic.

Astazi am fost in scuarul de langa podul Grant initial sa fac fotografii si m-am gandit  sa intreb oamenii ce cred ei despre aceste garduri. Primul grup cu care am stat de vorba (batrane cu varsta de peste 65 de ani), dupa ce a inteles ca nu sunt de la nici un partid, mi-a spus ca gardurile au fost puse pentru a spala primarul banii publici. Din punctul de vedere al batranelor, gardurile au parti pozitive precum faptul ca ii impiedica pe oameni sa calce iarba (?!) si impiedica masinile sa intre in scuar. Pentru ele montarea gardurilor reprezinta o intentie de a face ceva pentru oameni.

Citez: “Eh, macar au facut ceva, nu arata ele cine-stie-ce dar macar au facut ceva in parcul asta.”

Daca de la batrane nu am reusit sa rup un raspuns concret asupra modului in care influenteaza prezenta gardurilor peisajul, cel de-al doilea grup, format din tineri cu varste intre 20-25 de ani, mi-a detaliat parerea despre aceste garduri.

Fara a avea un rol functional gardurile sunt o imbunatarile a esteticii spatiilor verzi din oras. Cele din scuarul vizitat sunt considerate de catre tineri “hi-tech”, insa acestia considera ca s-ar fi potrivit mai bine un design mai “ondulat” (observatie raportata la stilul peisager in care este amenajat scuarul). Partea negativa reprezentata de prezenta acestor garduri este blocajul vizual.

Citez: “Imi plac bancile, sunt moderne. Garduile nu imi plac, eu vin in parc sa vad peisaj de parc si nu vad nimic, pentru ca gardul e mare, e alb, pus asa aproape de alee imi atrage atentia si nu mai sunt atent la ce este in spatele lui.”

Din cate stiu eu, oamenii au dreptul de a calca iarba din spatiile publice, insa montarea unor garduri inalte limiteaza acest drept si produce un efect de paravan asupra spatiilor verzi. In plus, in cazurile in care exista deja gard viu, ma intreb care este argumentul pentru care a fost dublat de aceste noi garduri.

Un exemplu al “trendului” acestor garduri, este si sectorul 4 al capitalei, al carui ADP a realizat amenajari peisagere (in fata blocurilor din lungul bulevardelor) prin plantarea de tuia si, bineinteles, ingradirea pastilelor verzi cu gardurile despre care vorbeam mai sus. Surprinzator este faptul ca planurile amenajarilor s-au facut dupa amenajarea propriu-zisa, prin masurarea si cartarea distantelor de plantare si a lungimii gardurilor.

Din punctul meu de vedere, aceste interventii in spatiu public nu fac decat sa aduca un accent de limitare si dirijare a privirii pentru pietoni sau pentru vizitatorii unui parc/scuar. Dincolo de lipsa functionalitatii, designul nu este unul care poate fi folosit in masa, in orice imprejurare. Daca s-a dorit cu ardoare impanzirea orasului cu garduri, ma intreb de ce nu au fost alese garduri cu o inaltime mai mica (precum gardurile vechi folosite pentru ingradirea pastilelor verzi din fata blocurilor), garduri care sa nu atraga atentia asa cum fac cele prezente si..de ce era nevoie de garduri pana la urma?

Inca mai caut o explicatie, un argument, un motiv intemeiat pentru care orasele au inceput sa fie ingradite de astfel de garduri.

Liber la betonat parcuri

Comisia pentru Administratie publica, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic din Camera Deputatilor a desfiintat marti, 11 mai, singura lege care proteja spatiile verzi. Comisia a luat in discutie Ordonanta de Guvern nr. 114/2007 care interzicea schimbarea destinatiei spatiilor verzi si a scos din actul normativ tocmai aceasta prevedere, dand astfel unda verde la betonarea parcurilor si a altor spatii verzi.

Sursa: HotNews si alte siteuri, bloguri, mailuri

Proaspata idee a Camerei Deputatilor vrea sa deschida larg usa construirii pe spatiile verzi, care oricum sunt insuficiente numarului de locuitori din majoritatea oraselor. De mentionat si remarcat faptul ca presedintele comisiei este tocmai Sulfina Barbu, care pe vremea cand era ministrul mediului a primit cu bratele deschise propunerea distrugerii Rosiei Montane. Si daca acolo inca nu se pot rade muntii, poate facem sa dispara urmele de natura din orase.

Comisia de specialisti-deputati a ales in locul unei legi care proteja spatiile verzi, varianta uneia care ar aduce profit statului in urma construirii pe suprafata parcurilor.

Parcul Operei si parcul Verdi ar putea disparea astfel in totalitate, pe langa suprafete imense de spatiu verde din parcul Titan,  parcul Tineretului si alte parcuri si zone verzi din capitala si din celelalte orase.

Mediul urban are nevoie de infrastructura verde, iar nivelul acesteia la momentul de fata nu atinge normele Uniunii Europene. O strategie evidenta ar fi fost dezvoltarea acesteia, iar daca se va lua decizia modificarii legii se va face un pas inapoi in ceea ce priveste patrimoniul verde urban.

Pierdut Bucuresti.

“In cautarea Bucurestiului pierdut” este un proiect initiat de Centrul de Resurse pentru participare publica, Asociatia Bucuresti Pro-Urbe si Asociația Salvați Bucureștiul.

Noi, cei care ne-am gândit la proiectul şi concursul “În căutarea Bucureștiului pierdut”, iubim Bucureştiul. Pentru ce a fost şi pentru ce ar putea să fie! Îl iubim şi acum, aşa cum e, şi ne doare să vedem că patrimoniul acestui oraş e pe cale de dispariţie.

Proiectul “Bucurestiului pierdut” va promova planuri de valorificare pentru zone protejate din Bucuresti: Labirint, Magheru, Caderea Bastiliei, Lascar Catargiu, Filipescu. Prin acest proiect, initiatorii, precum si toti cei care locuiesc in Bucuresti le cer autoritatilor responsabile (Primăria Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti) sa adopte planuri de punere în valoare a zonelor protejate din oras.

E un pas pentru a face ceva, mai mult decat un strigat, pentru a pune o piedica buldozerelor ce demoleaza constructii scoase peste noapte din patrimoniu. Identitatea unui oras este data de trecutul sau, iar valorile arhitecturale sunt martorii cei mai de pret ai istoriei oraselor.

Amatciems – un altfel de peisaj urban

Letonia, la 80 de kilometrii de Riga, orasul Amatciems – un bun exemplu al dezvoltarii urbane ce se subordoneaza peisajului.

Armonia este elementul de baza in ceea ce priveste  constructiile si peisajul. Desigur, in sustinerea acestei armonii exista reglementari de urbanism foarte stricte in ceea ce piveste amplasamentul caselor, materialele de constructie si obiectele de mobilier folosite.

Amatciems imbina confortul si peisajul intr-un mod aparte, dezvaluind o alta fata a urbanismului modern. Acesta este un exemplu ca se poate construi fara a invada peisajul inconjurator cu atata brutalitate, cum deseori se intampla.

Verde in urban pentru nevazatori

In procesul de proiectare al unui parc, accentul este pus pe imaginea tabourilor create. Peisajul si atmosfera sunt in general elementele apreciate de catre oamenii care merg in parc.

Pe 26 aprilie a fost inaugurat in Timisoara primul parc destinat nevazatorilor. Un spatiu verde ofera mai mult decat imagine, aceasta a fost conceptul care s-a materializat in spatiul amenajat de la la sediul Asociatiei Nevazatorilor, filiala Timis – Caras Severin.

Acest spatiu este acum destinat tuturor cerolalte simturi, punctul forte fiind reprezentat de catre plantele aromatice folosite si in curand functiuni interactive pentru copii.

Ideea, proiectul de amenajare si punerea lui in practica poarta semnatura ASOP Romania.