intr-un frumos tarziu de septembrie…

In acest frumos tarziu de septembrie am avut ocazia sa iau parte la Santierul de Solidaritate organizat de Ateliere fara Frontiere in localitatea 2 Mai, unde pe langa satisfactia lucrului in echipa cu oameni foarte diferiti am avut parte de valurile lui sptembrie si am fost cucerita de culorile pe care peisajul le are de oferit in aceasta peroada (si la mare).

Ateliere Fara Frontiere este o asociatie non profit a carei misiune este integrarea socioprofesionala a persoanelor in dificultate printr-un atelier care le propune o activitate economica si solidara : reciclarea si reconditionarea calculatoarelor colectate de la companii si institutii responsabile.

Santiere de solidaritate sunt organizate in fiecare an si au ca obiective:

• facilitarea implicarii civice active a tinerilor defavorizati ;
• favorizarea incluziunii sociale si profesionale a persoanelor in dificultate, punand in valoare implicarea lor si acest lucru reprezinta un accelerator in parcursul lor socio-profesional ;
• sensibilizarea opiniei publice si responsabilizarea beneficiarilor in ceea ce priveste lupta impotriva marginalizarii, implicarea civica, solidaritatea internationala, lupta impotriva risipei si protectia mediului.

In cadrul santierului m-am ocupat de partea de gradina a Taberei de Copii 2 Mai. As vrea sa pun accentul pe experienta de lucru cu oamenii din cadrul acestui proiect, si este necesar sa marturisesc faptul ca mi-a facut placere sa petrec timpul in prezenta acestor oameni deosebiti: sunt cele mai potrivite exemple ale curajului de a o lua de la capat. Sunt acei oameni care sunt constienti de situatia lor si vor sa faca ceva sa o indrepte. Sunt acei oameni care au trecut prin greutati si au gasit puterea de a munci, de a zambi si de a se bucura de fiecare moment.

A lucra cu oameni maturi, dar in dificultate, este poate cea mai dificila sarcina, insa eu am avut parte numai de partea pozitiva a unei astfel de experiente: am cunoscut echipa si am facut treaba buna, pentru care toti cei care au participat merita felicitati.

.

Pentru a face o super gradina iti trebuie super idei, iar datorita acestei experiente am realizat faptul ca super ideile nu valoreaza nimic fara o super echipa cu care sa pui pe teren ceea ce ai pe hartie. Buna intelegere si motivatia sunt elementele cheie in succesul implementarii unui proiect, respectand deadlineul si facand munca de calitate.

Gradina spitalului de ortopedie din Eforie Sud

Eforie Sud-  o statiune despre care pana acum credeam ca este pentru familisti, o statiune in care nu se mai investeste si in care nu este nimic de vazut. Avut ocazia sa ajung in Eforie Sud de cateva ori in ultimul timp, si am descoperit ca parerea mea era fondata pe ceea ce vedeam la tv si pe franturi de discutii.

Am gasit in Eforie Sud case foarte frumoase, si vechi. Am aflat astfel ca orasul dateaza inca din anul 1899 si mult timp a purtat numele “Carmen Sylva”, dupa pseudonimul de poeta al reginei Elisabeta.

Am fost placut surprinsa de cantitatea de vegetatie din oras: sunt nelipsite aliniamentele stradale, parcul este bine intretinut iar locuitorii isi ingrijesc gradinile. Multe dintre frumoasele case din oras insa, acum sunt lasate in paragina, ca si unele hoteluri a caror perioada de glorie s-a sfarsit treptat in ultimii 10 ani.

Gradina spitalului de ortopedie din Eforie Sud a fost lasata si ea in voia sortii, nemaifiind ingrijita de multi ani. Motivul principal este lipsa fondurilor pentru a plati oameni care sa ingrijasca aceasta gradina, tinand cont de faptul ca masoara 10 ha.

Vineri, 10 septembrie a avut loc o sesiune de lucru in forta pentru igienizarea si amenajarea acestei gradini, cu ajutorul a 300 de angajati ai companiei GlaxoSmithKline, sub indrumarea a 10 voluntari ViitoPlus. Am strans 20 de saci de sticle din plastic si aluminiu pentru reciclare plus alti multi saci de gunoaie din curtea spitalului de ortopedie din Eforie Sud unde se trateaza si recupereaza 6000 de pacienti pe an.

Amenajarea spatiului verde a presupus actiuni care au fost posibile in doar o zi de lucru, am taiat si strans vegetatia uscata, “am tuns si pieptanat iedera si i-am facut breton langa bordura”, am plantat trandafiri si am vazut cat de important este ca spatiul verde sa fie ingrijit.

Actiunea a fost completata de instalarea de mobilier urban: banci, cosuri de gunoi si cismele noi noute pentru pacientii spitalului, care le-au utilizat imediat dupa instalare, semna ca actiunea a fost apreciata.

Din pacate cazuri precum gradina spitalului de ortopedie din Eforie Sud sunt foarte multe, iar interesul pentru intretinerea spatiilor verzi scade odata cu fondurile primite de la stat. Am dovedit intr-o singura zi ca daca fiecare dintre noi face ceva pentru o cauza, efectele vizibile nu intarzie sa apara. Am dovedit ca putem aduce o schimbare fara sa fim obligati sa o facem- ci pentru ca asa simtim. Am dovedit ca banii sunt mai putin importanti decat spiritul si ca noua ne pasa de mediul in care traim.

Universitatea de Vara Sibiu 2010 si-a premiat absolventii

ATU  –- Asociatia pentru Tranzitie Urbana a organizat in perioada 19-29 iulie cea de-a 10-a editie a Universitatii de Vara Sibiu ale carei obiective sunt schimbul de informatii si experiente in vederea cunoasterii si popularizarii abordarilor durabile cu aplicatie în managementul localitatilor, urbanism si arhitectura si propunerea unor scenarii pentru ameliorarea calitatii locuirii într-o zona dens populata, care sa contribuie la dezvoltarea politicilor urbane locale.

Universitatea de vara este organizata pentru studenti la peisagitica, urbanism, arhitectura, sociologie, s.a., doritori de experienta unor exercitii de aplicare a dezvoltarii durabile in planificarea urbana si in amenajarea spatiilor publice. Anul acesta tema data a fost: “Solutii inteligente de recalificare urbana.  Scenarii de implementare a prevederilor PUG – zona fostei baze hipice, cartierul Vasile Aaron Sibiu“

Asociatia pentru Tranzitie Urbana este o organizatie non-guvernamentala care deruleaza proiecte pe teme legate de dezvoltare urbana durabila prin metode de lucru specifice cercetarii aplicate si proiectelor culturale, dar si serviciilor de consultanta profesionala.

Anul acesta m-am aflat si eu printre absolventii Universitatii de Vara unde am avut parte de o experienta remarcabila, pornind de la oras- Sibiul cu atmosfera sa, pana la experienta de lucru in echipa.

Organizarea a fost mult peste asteptari si sunt cateva nume pe care ar trebui sa le insir, ma rezum insa la o imagine.

In cadrul Universitatii de Vara am luat parte la multe prelegeri, multe dintre ele foarte interesante, iarasi nu dau nume, sunt o parte dintre cei de mai sus. Trebuie sa mentionez insa ca  Space Syntax au sediu (si studii de cercetare) si in Romania – ceea ce ar putea fi util pentru cei interesati de exemple de analiza urbana coerenta.

Proiectul a avut succes si in randul nostru, al participantilor, si la primarie cand am sustinut ideile noastre de dezvoltare durabila la nivelul spatiului public, si chiar mi-au placut plansele de prezentare ale echipelor (echipa 1 inclusiv) Mai mult decat atat, ma bucur ca am cunscut la Sibiu oameni frumosi, destepti si inovativi, fie ei munteni, moldoveni, ardeleni, olteni..

Boiler plate: „Universitatea de vară”, organizata la Sibiu incepand cu anul 2000, a evoluat de la preocupari pentru obiecte punctuale legate de restaurare si reabilitarea centrului istoric al Sibiului, la preocuparea pentru spatiul public al orasului si pentru zonele „problema” ale acestuia. Incepand cu editia din 2009 – „Gandeste viitorul.Gandeste verde. Arhitectura inteligenta – Concepte inovatoare pentru arhitectura viitorului” atentia este indreptata spre gasirea de solutii durabile si din punctul de vedere al resurselor implicate (producere, utilizare, reciclare sau dezafectare), astfel incat sa se creeze un mediu de viata confortabil aflat in relatie de reciprocitate cu mediul natural. (atu.org.ro )

Ia o pauza, fugi in gradina!

Atunci cand vrei sa te indepartezi putin de calculator, de zumzetul de afara sau de atmosfera unui spatiu inchis, si spatiul inconjurator casei tale iti permite, poti amenaja un loc ideal pentru a trage are in piept si a-ti pune in ordine gandurile.

Scopul amenajarii unei gradini poate varia intre relaxare si activitati pecum petreceri, loc de luat masa, loc de joaca, sau toate astea incadrate intr-un traseu in propria ta gradina.

Vizand spatiul de relaxare, un obiect de mobliler ce a inceput sa fie apreciat si in gradina particulara este hamacul.

O clipa de relaxare in leganatul usor al unui hamac este un moment bine meritat, care va permite sa va bucurati de gradina dumneavoastra si de atmosfera pe care aceasta o ofera. In Romania se gasesc hamace si online, o simpla cautare va poate oferi multe variante de hamace colorate si confortabile, la preturi acceptabile.

O gradina frumoasa, are o atmosfera incantatoare, un peisaj deosebit pe care il puteti admira cu placere din spatiul de relaxare,  si de ce nu, dintr-un hamac.

Suntem inconjurati

Am observat in ultimele luni noul trend urban al ingradirii pastilelor verzi din sptiul public. Tot incercam sa inteleg argumentul montarii unor astfel de garduri si nu am gasit raspuns din punct de vedere functional si nici estetic.

Astazi am fost in scuarul de langa podul Grant initial sa fac fotografii si m-am gandit  sa intreb oamenii ce cred ei despre aceste garduri. Primul grup cu care am stat de vorba (batrane cu varsta de peste 65 de ani), dupa ce a inteles ca nu sunt de la nici un partid, mi-a spus ca gardurile au fost puse pentru a spala primarul banii publici. Din punctul de vedere al batranelor, gardurile au parti pozitive precum faptul ca ii impiedica pe oameni sa calce iarba (?!) si impiedica masinile sa intre in scuar. Pentru ele montarea gardurilor reprezinta o intentie de a face ceva pentru oameni.

Citez: “Eh, macar au facut ceva, nu arata ele cine-stie-ce dar macar au facut ceva in parcul asta.”

Daca de la batrane nu am reusit sa rup un raspuns concret asupra modului in care influenteaza prezenta gardurilor peisajul, cel de-al doilea grup, format din tineri cu varste intre 20-25 de ani, mi-a detaliat parerea despre aceste garduri.

Fara a avea un rol functional gardurile sunt o imbunatarile a esteticii spatiilor verzi din oras. Cele din scuarul vizitat sunt considerate de catre tineri “hi-tech”, insa acestia considera ca s-ar fi potrivit mai bine un design mai “ondulat” (observatie raportata la stilul peisager in care este amenajat scuarul). Partea negativa reprezentata de prezenta acestor garduri este blocajul vizual.

Citez: “Imi plac bancile, sunt moderne. Garduile nu imi plac, eu vin in parc sa vad peisaj de parc si nu vad nimic, pentru ca gardul e mare, e alb, pus asa aproape de alee imi atrage atentia si nu mai sunt atent la ce este in spatele lui.”

Din cate stiu eu, oamenii au dreptul de a calca iarba din spatiile publice, insa montarea unor garduri inalte limiteaza acest drept si produce un efect de paravan asupra spatiilor verzi. In plus, in cazurile in care exista deja gard viu, ma intreb care este argumentul pentru care a fost dublat de aceste noi garduri.

Un exemplu al “trendului” acestor garduri, este si sectorul 4 al capitalei, al carui ADP a realizat amenajari peisagere (in fata blocurilor din lungul bulevardelor) prin plantarea de tuia si, bineinteles, ingradirea pastilelor verzi cu gardurile despre care vorbeam mai sus. Surprinzator este faptul ca planurile amenajarilor s-au facut dupa amenajarea propriu-zisa, prin masurarea si cartarea distantelor de plantare si a lungimii gardurilor.

Din punctul meu de vedere, aceste interventii in spatiu public nu fac decat sa aduca un accent de limitare si dirijare a privirii pentru pietoni sau pentru vizitatorii unui parc/scuar. Dincolo de lipsa functionalitatii, designul nu este unul care poate fi folosit in masa, in orice imprejurare. Daca s-a dorit cu ardoare impanzirea orasului cu garduri, ma intreb de ce nu au fost alese garduri cu o inaltime mai mica (precum gardurile vechi folosite pentru ingradirea pastilelor verzi din fata blocurilor), garduri care sa nu atraga atentia asa cum fac cele prezente si..de ce era nevoie de garduri pana la urma?

Inca mai caut o explicatie, un argument, un motiv intemeiat pentru care orasele au inceput sa fie ingradite de astfel de garduri.

Primavara simturilor

Vazul: Forma si culoarea arborilor prind viata primavara. Ne incanta privirea florile unor arbori fructiferi precum meri, peri,corcodusi, dar si arbori de talie mai mare: castani, salcam.

Auzul: fosnetul frunzelor au un efect miraculos, in special dimineata, cand adie vantul

Mirosul: Mirosul de liliac si cel de salcam sunt predominante pe strada in acesta perioada, vor infori in curand si teii, asa ca vom fi rasfatati cu miros de flori in continuare.

Tactil: Desi mai putin abordat, simtul tactil este unul dintre cele care ne ajuta sa ne bucuram de atingerea scoartei de copac, atingerea frunzelor, a ierbii de primavara.. nu vreau sa sune powerhippy, mie imi place sa ating petelele florilor si frunzele din gardul viu.

Gustul: primavara este momentul in care ar fi bine sa lasam de o parte mancarurile grase, si sa ne concentram pe fructe si ceaiuri (detalii la cel mai apropiat nutritionist)

O buna amenajare peisagera trebuie sa ia in considerare toate simturile prin intermediul careia o persoana se poate bucura de primavara.

Verde in urban pentru nevazatori

In procesul de proiectare al unui parc, accentul este pus pe imaginea tabourilor create. Peisajul si atmosfera sunt in general elementele apreciate de catre oamenii care merg in parc.

Pe 26 aprilie a fost inaugurat in Timisoara primul parc destinat nevazatorilor. Un spatiu verde ofera mai mult decat imagine, aceasta a fost conceptul care s-a materializat in spatiul amenajat de la la sediul Asociatiei Nevazatorilor, filiala Timis – Caras Severin.

Acest spatiu este acum destinat tuturor cerolalte simturi, punctul forte fiind reprezentat de catre plantele aromatice folosite si in curand functiuni interactive pentru copii.

Ideea, proiectul de amenajare si punerea lui in practica poarta semnatura ASOP Romania.

Luminisuri impadurite

Luminisurile si peluzele insorite, au rolul lor in imaginea si efectele vizuale ale unei amenajari, precum contrastul de lumina si umbra, amplificarea marimii spatiului, sublinierea unor forme ale terenului, sau punerea in valoare a arborilor.

Am observat tendinta oamenilor de a planta orice coltisor al gradinii/parcului cu cat mai multa vegetatie. Unul dintre exemple este Parcul Tineretului din Bucuresti, ale carui peluze proaspat impadurite se vor transforma in timp in masive de arbori, in urma unei actiuni prin care oamenii au aratat ca le pasa de mediu si au plantat (fara a tine cont de faptul ca spatiul ales nu necesita astfel de completari).

Toata lumea planteaza

Inca suntem in toiul maniei plantarilor de primavara. Toata lumea protejaza mediul participand activ la plantarile ogranizate de diferite asociatii de mediu. Nimic mai incantator vazand ponderea oamenilor care isi doresc sa puna mana la treaba si sa isi aduca aportul “inverzirii” meleagurilor. Multumirea este cu atat mai mare cu cat padurea sa prinde intr-adevar radacini.

Terenul pe care se face o plantare “in masa” este ales dintre pamanturile aride, improprii agriculturii. Speciile alese sunt indigene iar plantarea lor se face sub indrumarea coordonatorilor.

Ceea ce este poate cel mai important este asigurarea unei ingrijiri dupa plantare: prasila, taieri, completari. Stiu exemple pozitive in ceea ce priveste o buna organizare si intretinere a plantarilor, insa oare toti cei care merg la plantari sunt constienti de nevoile pe care le are un arbore pentru a creste mare?

Recomand filmul The Man Who Planted Trees (animatie, Frédéric Back, 1987)

Design cu obiecte reciclate

Sunt obiecte pe care nu le mai folosim si le aruncam fara a ne gandi la o a doua varianta: sa le dam o intrebuintare.

Sunt cazuri in care aceste obiecte au fost frumos asezate in amenajari exterioare si interioare. Desi necesita timp pentru manopera si spatiu pentru amplasare, rezultatele vor fi remarcate si aprecierile nu vor intarzia sa apara.

Un bun exemplu este Brigitte Cartier, printre ale carei lucrari se gasesc corpuri de iluminat din recipiente de plastic si pelerine de ploaie din pungi de plastic. In 2008 s-a ocupat de amenajarea spatiului interior al fostei gropi de gunoi Hiria, langa Tel Aviv, unde a utilizat materiale plastic, lemn, textile, metal si carton.

 

Amenajarea are ca scop educarea grupurilor de elevi cu privirea la poluare si la riscurile gestionarii nepotrivite a gunoiului. Hiria s-a transformat dintr-o groapa de gunoi intr-un adevarat parc, care evidentiaza trecutul zonei prin intermediul amenajarii si designului, folosind materiale pe care in mod normal le aruncam la gunoi.

Precum  Brigitte Cartier, oricine poate gasi modalitati inovatoare de a a utiliza obiectele pe care in mod normal le-am arunca la gunoi. Resurse materiale sunt destule, (potrivit unei declaratii din 2008 a ministrului mediului Attila Korodi, un roman genereaza 5 kg de deseuri pe sampamana).

De la ghivece pentru flori din sticla sau din carti, pana la decoratiuni de petrecere, putem noi insine sa realizam design cu obiecte recilate.

Alte exemple remarcabile am gasit in The Huffington Post: Recycled Architecture citat de HotNews: Arhitectura cu obiecte reciclate.