Primavara simturilor

Vazul: Forma si culoarea arborilor prind viata primavara. Ne incanta privirea florile unor arbori fructiferi precum meri, peri,corcodusi, dar si arbori de talie mai mare: castani, salcam.

Auzul: fosnetul frunzelor au un efect miraculos, in special dimineata, cand adie vantul

Mirosul: Mirosul de liliac si cel de salcam sunt predominante pe strada in acesta perioada, vor infori in curand si teii, asa ca vom fi rasfatati cu miros de flori in continuare.

Tactil: Desi mai putin abordat, simtul tactil este unul dintre cele care ne ajuta sa ne bucuram de atingerea scoartei de copac, atingerea frunzelor, a ierbii de primavara.. nu vreau sa sune powerhippy, mie imi place sa ating petelele florilor si frunzele din gardul viu.

Gustul: primavara este momentul in care ar fi bine sa lasam de o parte mancarurile grase, si sa ne concentram pe fructe si ceaiuri (detalii la cel mai apropiat nutritionist)

O buna amenajare peisagera trebuie sa ia in considerare toate simturile prin intermediul careia o persoana se poate bucura de primavara.

Luminisuri impadurite

Luminisurile si peluzele insorite, au rolul lor in imaginea si efectele vizuale ale unei amenajari, precum contrastul de lumina si umbra, amplificarea marimii spatiului, sublinierea unor forme ale terenului, sau punerea in valoare a arborilor.

Am observat tendinta oamenilor de a planta orice coltisor al gradinii/parcului cu cat mai multa vegetatie. Unul dintre exemple este Parcul Tineretului din Bucuresti, ale carui peluze proaspat impadurite se vor transforma in timp in masive de arbori, in urma unei actiuni prin care oamenii au aratat ca le pasa de mediu si au plantat (fara a tine cont de faptul ca spatiul ales nu necesita astfel de completari).

Ce e al nostru nu e bun

Sesiunea de comunicari stiintifice horticole si de peisagistica a avut loc vineri in cadrul Facultatii de Horticultura, respectiv Peisagistica.

Dupa cateva prezentari de lucrari de diploma si studii de caz prezentate de studenti si profesori, am avut placerea de a participa la o prezentare a catorva specii de arbori din Coreea. Pentru ca aceasta tara are un climat asemanator cu cel al Romaniei, domnul care a tinut prezentarea ne-a spus incantat ca isi propune sa importe frumoasele specii in tara noastra, pentru ca sunt exotice, pentru ca sunt inalte, pentru ca au frunze frumoase…pentru ca nu sunt romanesti.

Dar cum stam cu rezistenta, sau cu raspandirea? Daca tot sunt comunicari stiintifice a facut cineva un studiu despre adaptabilitatea respectivelor specii? Si hai sa zicem ca e la fel climatul, dar in momentul in care aduci o planta intr-un spatiu aparent asemanator cu cel de provenienta risti sa moara, sau risti sa devina invaziva – de aceea trebuie facut un studiu inainte de a promova speciile.

Ce am inteles eu din prezentare e ca ce e al nostru nu e bun. Din Coreea nu importasem nimic, ca din alte parti luam cate putin de la fiecare. Si uite asa noi insine definim kitschul.

Si cu identitatea cum ramane? Toata Europa striga (prin Conventia Europeana a Peisajului): trebuie sa protejam peisajul cultural! Si daca “exoticim” peisajul, isi mai pastreaza el o identitate?

Nici macar nu am auzit/ vazut in prezentare un argument de genul “este rezistent la poluare, retine praful, etc”, ci e frumos/nu e frumos. Si ce inseamna “frumos” pana la urma?