Pierdut Bucuresti.

“In cautarea Bucurestiului pierdut” este un proiect initiat de Centrul de Resurse pentru participare publica, Asociatia Bucuresti Pro-Urbe si Asociația Salvați Bucureștiul.

Noi, cei care ne-am gândit la proiectul şi concursul “În căutarea Bucureștiului pierdut”, iubim Bucureştiul. Pentru ce a fost şi pentru ce ar putea să fie! Îl iubim şi acum, aşa cum e, şi ne doare să vedem că patrimoniul acestui oraş e pe cale de dispariţie.

Proiectul “Bucurestiului pierdut” va promova planuri de valorificare pentru zone protejate din Bucuresti: Labirint, Magheru, Caderea Bastiliei, Lascar Catargiu, Filipescu. Prin acest proiect, initiatorii, precum si toti cei care locuiesc in Bucuresti le cer autoritatilor responsabile (Primăria Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti) sa adopte planuri de punere în valoare a zonelor protejate din oras.

E un pas pentru a face ceva, mai mult decat un strigat, pentru a pune o piedica buldozerelor ce demoleaza constructii scoase peste noapte din patrimoniu. Identitatea unui oras este data de trecutul sau, iar valorile arhitecturale sunt martorii cei mai de pret ai istoriei oraselor.

Periferia Bucurestiului – intre resedinta de lux si ghetou-

Miercuri, 5 martie a avut loc la Carturesti dezbaterea “Periferia Bucurestiului – intre resedinta de lux si ghetou-” . Subiectul cere mai mult timp de dezbatere decat cel alocat, si merita intors pe toate partile. Din Ferentari pana in Pipera, periferia Bucurestiului trece prin schimbari de identitate si functionalitate, dar si de imagine. Ceea ce mi se pare mie interesant este ca oamenii sunt mult mai apropiati din punct de vedere social in ghetouri decat “la fite” si odata cu trecerea la lux se pierde caracterul de comunitate.

Din punct de vedere al peisajului peiriferiilor acesta este fie rupt de contextul urban, fie strans legat de acesta. Trecerea de la centrul orasului la periferie nu trebuie neaprat sa fie diferentiata ca imagine, insa de cele mai multe ori conceptiile care ne sunt intiparite in minte ne fac sa privim cu alti ochi periferia si, in cazul Ferentariului spre exemplu, sa evitam zona doar pentru ca avem in minte imaginea unui cartier “urat“.

In anul 1950, Robert Parks (&co) a dezvoltat un concept cu o “abordare ecologica” a analizei urbane. Conceptul se bazeaza pe asemanarea dintre oras si un lac din mediul natural. In lac, echilibrul poate deveni instabil in momentul in care apar noi specii care invadeaza teritoriul, astfel incat organismele ce obinuiau sa traiasca in zona centrala sunt nevoite sa se indrepte catre periferie. Si apar iarasi “invadatori” iar fostii invadatori se vor muta la periferie ca si succesorii lor.

Si astazi cand ne gandim la periferii vizualuzam numai punctele slabe ale acestora, daca locuim in centru evitam periferia, daca stam la periferie ne dorim sa locuim in centru. Doar pentru faptul ca in mintea noastra periferia inseamna declin.

Trecand pe cealalta parte, cea a luxului, poate ca “lux” este mult spus pentru ca dezvoltarea imobiliara a rezidentelor de lux, ca si a noilor cartiere dormitor este interesata sa faca si sa vanda, neglijand identitatea unui spatiu, viziunea comunitatii si uneori siguranta (sa nu mai vorbim despre infrastructura si spatii verzi). Si oamenii cumpara o clatita cu noroi la pret de inghetata frantuzasca si sunt foarte smecheri!

Maidan in buricul orasului

Pe 12, 13, 14 iunie a avut loc editia a patra a evenimentului urban de arhitectura si arte – Street Delivery. Timp de trei zile, strada Arthur Verona a fost inchisa pentru masini si deschisa pentru oameni ( insa au mai fost cazuri in care soferi destul de ambitiosi au intrat pe stada si au parcat, uitand sa isi mai ridice masinile). Toate activitatile culturale desfasurate pe strada sunt un manifest prin care s-a atras atentia asupra orasului ca responsabilitate comuna a celor care il locuiesc si a celor care il administreaza.

La intrarea de langa Patria a fost instalat Maidanul.

Ideea instalatiilor a pornit de la faptul ca suntem consumatori de produse de unica folosinta, consideram orice obiect urat doar pentru ca nu ii gasim o utilitate.

Si am luat doua exemple: maidanul si gunoiul. Acestea sunt adesea asociate, confundate, amestecate si imprimate in mintea oamenilor ca elemente ale uratului.

Am incercat sa aducem maidanul in buricul orasului transplantand plante direct din maidan ( din spatele mallului baneasa pentru cei interesati), pe care le-am scos in oras in cutii colorate. Pentru ca fiecare specie se afla in alta cutie, s-au putut evidentia individual si oamenii au vazut ca intr-adevar pana si maracinii sunt frumosi. Si chiar am fost intrebati daca vindem plantele…

Maidanul este spatiul in care natura isi urmeaza cursul fara a fi controlata de om, prin ecosistemele ce se creaza in acest spatiu.

Un alt punct pe care am incercat sa il atingem a fost constientizarea faptului ca omul este un consumator al produselor de unica folosinta. Cand bei o cutie de suc/bere/ orice, o bei si o arunci, nu? Sau un pai, sau o roata… Aici am adus un indemn catre creativitate. Dintr-un obiect de unica folosinta se pot face atat de multe alte obiecte care nici macar nu au legatura cu destinatia initiala a obiectului respectiv. Au iesit copacei, scaunele, covoras, vaza cu flori, papuci cu arc si alte obiecte care nu doar au atras pubicul in maidanul nostru, dar ne-au ajutat sa transmitem mesajul. Unul dintre obiectele care au avut cel mai mare succes este masinuta. Aceasta a iesit din resturi de dacie, o bucata de placaj, cutii de redbull, si 4 roti de mobila. Oamenii au admirat masina si s-au putut bucura de o plimbare pe strada.

Asadar, orice lucru este frumos- depinde cum il privesti!