Astazi a avut loc ultima dezbatere ‘Trafic. Urban. Antropologii” a acestui sezon, eveniment in care a fost prezentat filmul (studiul as zice eu) “Republica Liviu Rebreanu nr. 3″. Va invit sa urmariti timp de 2 minute filmul de mai jos.
Povestea de mai sus este un caz real in care oamenii si-au unit fortele si au avut curaj sa spuna NU. (De ce nu suntem cu totii precum locatarii zonei prezentate mai sus?!)
Nu suntem de acord sa ne fie trantite blocuri si malluri in dreptul ferestrei, nu suntem de acord sa ramanem saraciti pana si de spatiul verde. Bun, si ce facem cand autoritatile nu tin cont de drepturile noastre ca locuitori?! Ma intreb de ce nu toate asociatiile se sesizeaza cand lucrari de “dezvoltare urbana” le afecteaza dreptul la mediu, dreptul la peisaj, dreptul la spatiu verde.
Spatiile verzi dintre blocuri sunt publice, nu ar trebui sa poata fi revendicate, insa sunt.
Parcurile sunt publice, nu ar trebui sa fie revendicate, insa sunt.
Dreptul la mediu este al oamenilor, insa este incalcat de catre autoritati, si multora dintre locuitori le este inca teama sa lupte pentru ceea ce li se cuvine.
Specialistii autoritatilor locale semneaza cu usurinta pentru defrisarea spatiilor verzi in favoarea “rechinilor imobiliari” (dupa cum ii numeste EcoCivica) , fapt care pe mine ma face sa ma indoiesc de profesionalismul “specialistilor”.
Sunt multe cazuri in care oamenilor le sunt incalcate drepturile, culminand cu dreptul la mediu. Stiu ca multi oameni sunt constienti de acest lucru, dar cati vor sa faca intr-adevar ceva pentru a-si apara drepturile de cetateni?
Nu stiu ce studii au “specialistii” ce fac parte din circuitul “revendicare,defrisare,construire”, insa stiu ca peisagist nu exista ca profesie in Romania, iar peisagistul ocupa unul dintre rolurile importante in dezvoltarea urbana (cel putin in celelalte tari europene).
