Poster – Parcul Tage Kellerman Paris

Varianta de prezentare a parcului Tage Kellerman din Paris, proiectat de peisagistul Michel Corajoud.

Ce e al nostru nu e bun

Sesiunea de comunicari stiintifice horticole si de peisagistica a avut loc vineri in cadrul Facultatii de Horticultura, respectiv Peisagistica.

Dupa cateva prezentari de lucrari de diploma si studii de caz prezentate de studenti si profesori, am avut placerea de a participa la o prezentare a catorva specii de arbori din Coreea. Pentru ca aceasta tara are un climat asemanator cu cel al Romaniei, domnul care a tinut prezentarea ne-a spus incantat ca isi propune sa importe frumoasele specii in tara noastra, pentru ca sunt exotice, pentru ca sunt inalte, pentru ca au frunze frumoase…pentru ca nu sunt romanesti.

Dar cum stam cu rezistenta, sau cu raspandirea? Daca tot sunt comunicari stiintifice a facut cineva un studiu despre adaptabilitatea respectivelor specii? Si hai sa zicem ca e la fel climatul, dar in momentul in care aduci o planta intr-un spatiu aparent asemanator cu cel de provenienta risti sa moara, sau risti sa devina invaziva – de aceea trebuie facut un studiu inainte de a promova speciile.

Ce am inteles eu din prezentare e ca ce e al nostru nu e bun. Din Coreea nu importasem nimic, ca din alte parti luam cate putin de la fiecare. Si uite asa noi insine definim kitschul.

Si cu identitatea cum ramane? Toata Europa striga (prin Conventia Europeana a Peisajului): trebuie sa protejam peisajul cultural! Si daca “exoticim” peisajul, isi mai pastreaza el o identitate?

Nici macar nu am auzit/ vazut in prezentare un argument de genul “este rezistent la poluare, retine praful, etc”, ci e frumos/nu e frumos. Si ce inseamna “frumos” pana la urma?