de la “invechit” la “inovatie”

Fotografia de mai sus se numeste “Molinos verdes” si este realizata de Ana Victoria Morales. Desi este o imagine rapita de pe meleagurile Irlandei este una din vederile pe care le stim cu totii: ruina napadita de plante cataratoare. Plantele acopera ce-a mai ramas din cladirea ce era odata vie, si se da astfel uitarii trecutul cu atmosfera si aminitrile locului. Se acopera cu umbra o bucata de istorie ce parca nu vrea sa mai fie vazuta, se ascunde in frunzisul des al unor specii insetate de rugina.

Aceasta imagine de invechit a dat insa nastere de inovatii pretioase in domeniul arhitecturii si peisagisticii. De la ruinele inserate in gradinile romantice inca din secolul 18, pana astazi, in inima arhitecturii contemporane. Ne pasa din ce in ce mai mult de mediul inconjurator si vrem sa aducem natura cat mai aproape de oameni, laudam si avem incredere in initiativele de factura ecologica lansate de arhitectii contemporani ce transpun picuri de verde prin cele mai uimitoare metode. Vrem mai putin material mineral in jurul nostru si este nevoie de mai mult decat aliniamente de tuja tunsa spirala pe mijlocul bulevardului.

Zidurile verzi reprezinta una dintre inovatiile arhitecturale ale secolului nostru, aplicata in constructia multor cladiri din tarile europene si nu numai. Zidurile verzi amelioreaza poluarea fonica de care multe orase sufera, actionand si asupra poluarii cu praf.  Plantarea se face in suporti speciali cu dimensiuni in functie de speciile plantate si cantitatea de pamant necesara lor. Se pot realiza astfel ziduri cu diverse plante de talie mica, ce pot fi asociate incat sa creem tablouri tridimensionale imbinand formele si culorile.

 

Zidurile verzi pot fi fatade verzi formate din plante cataratoare ce cresc direct pe perete, sau pe structuri special create. Plantele isi au radacinile in pamant, inverzind peretele de la nivelul solului. Un alt tip de ziduri verzi sunt “gradinile verticale” in care plantele isi au radacinile in sisteme de panouri si tesaturi, fixate pe structuri atasate peretelui. Acest sistem poate sustine numeroase specii de plante, precum gazon, ferigi, arbuşti mici, flori perene, si chiar legume.

Nu stiu daca in Romania avem parte de constructii la care sa fie aplicate ziduri verzi, altele decat vechile case invadate de specii cataratoare “traditionale”. Sunt insa convinsa ca ascesta este un pas important al imaginii urbane, pas pe care trebuie sa il faca si orasele noastre.

Advertisements

3 thoughts on “de la “invechit” la “inovatie”

  1. superbe pozele! ce idee frumoasa!
    Intrebare de nespecialista: de regula, iedera clasica se prinde de tencuiala, folosind nishte ‘carlige’, cu care intra in tencuiala. La unele case e fatala, pt ca tencuiala crapa si se infiltreaza apa etc. Am vazut o casa unde au taiat iedera. Pt ca nu puteau sa o dea jos si sa repare zidul, au taiat toata iedera de la radacina, in 1 an uscandu se si cazand aproape de pe perete.
    Ce solutie se poate folosi pt a proteja tencuiala si a ‘concubina’ cu iedera?

    1. In principiu trebuie o tencuiala “sanatoasa”. Iedera se agata prin intermediul radacinilor adventive si exista pericolul degradarii tencuielii daca aceasta nu este bine realizata. O alta varianta este instalarea de suporturi pe care sa se intinda, protejand zidul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s